Cam atat

Ciusy

Azi a fost serbarea lui Luca, si ma bucur ca am fost sa filmez cu mana mea cand s-a balbait prima data pe scena
Acum e noapte si are febra, si ma bucur ca sunt acasa.

In ultimele luni am fost invitat de oameni foarte dragi mie, si muzicieni pe care ii respect – sa fac parte din band-ul/ proiectul lor. De fiecare data am trait acelasi lucru. Intai entuziasmul: “Woooow, o sa cant cu X!!!” Apoi acceptarea realitatii: nu mai pot sa stau departe de familia mea. Imi doresc tare mult sa mai urc pe scena, dar acum imi doresc mai mult sa fiu spectatorul vietii lui Luca.

Sunt convins ca am sa ma intorc la muzica, dar acum voi lua o pauza. Cativa ani nu am sa mai cant la bass.
Nu stiu cati, si nu promit sa fiu consecvent in decizia mea

De azi sunt tatic de familie full time, si comerciant de instrumente muzicale in Pravalia lui Barbu din Sibiu
(Guitar Shop – Xbase)

Pe curand! O sa imi fie dor de voi
*Reverenta*

P.S. – am descoperit facebook – http://www.facebook.com/fbarbu daca vreti sa ne imprietenim si acolo

Ne va fi dor de tine!

Am intrat la un film in care era vorba despre niste rechini care ataca turisti. Pe la jumatatea filmului, trairile mele au devenit atat de puternice, incat am iesit din sala, cuprins de groaza. Probabil sunt eu mai mototol.

De asta mi-am adus aminte seara trecuta cand am fost la festivalul de Jazz de la Sibiu, la Kenny Garrett.

Un prezentator cam nebun si caraghios, nu stiu cum il cheama… Apoi Trupa.

Au inceput cu niste groove-uri funk-istice, niste teme usurele… Buni, nimic de zis.
Fara sa ne dam seama insa, ne-a dus in zone nebanuite. Si nu ma refer la zone muzicale, pentru ca muzica a fost doar un vehicol ce ne-a transportat intr-o alta lume. O lume fara forme, o lume a emotiilor.

Din pacate, emotiile le exprim mai bine prin muzica decat prin vorbe, de aia simt ca fiecare vorba de a mea banalizeaza experienta acelui concert cu Kenny Garret. Pot sa zic fara sa gresesc insa, ca la un moment dat am inceput sa plang. Adica sa plang pe bune.
Mi se intampla des ca imi iasa cate o lacrima la o piesa de teatru, sau la un concert. dar sa ma bufneasca plansul mai rar… Si apoi imi trece repede – sunt barbat, ce zmaul- ma uit in stanga dreapta daca m-a vazut cineva, si gata. De data asta, nu am fost lasat sa ma linistesc. Fiecare nota punea cate o picatura de emotie, intr-un pahar care deja era prea plin.

“Ba nu, nu te lasam in pace, ia de aici, si sa tii minte unde ai fost!!!!”

Am ajuns la un punct in care emotia fiind atat de mare, am simtit ca daca nu ies din sala sufletul o sa imi explodeze.

Cam asa ca la Falci 3, ca de aia mi-am adus aminte.

Si una trista – Trupa AZZA nu mai exista – de aceea nu am ajuns ieri la Targu Mures.

Noi suntem bine, sanatosi, imi curge doar putin nasul

Tinem aproape

Ultima poza am facut-o azi dimineata cand am fost la gradinita cu bomboane.

Merg sa il iau, azi e chef

Can o sa sune natural “Cash Flow” din gura mea o sa fie rau, haha

Inca sunt in regula!

E sambata, stau cu Luca si cu Lucia pe acasa.

Va salut,

Flo

Am avut muuuult de lucru, de aceea nu am mai postat nimic pe aici.

Vreau doar sa va spun ca sunt bine, sanatos.

Au fost cateva saptamani mai grele, dar au trecut. De maine redeschid pravalia, si va astept cu un ceai cald sa mai stam la o poveste.

Ce s-a mai intamplat?
M-am separat de partenerul cu care am inceput magazinul. Este mai bine asa… doi artisti sa se ocupe de un biznis e faliment curat A trebuit sa refac tot ce tinea de hartogarii si sa preiau eu toate mhmmmm indatoririle unui mic biznis. E mult de lucru dar e fain.

Fac o paranteza. In fiecare seara, la ora 12 trece un nene cu un cos de gunoi. Acum se aude hrrrrr! pe strada.

Luca a primit niste tobe, nu este sigur daca ii plac sau nu…

Ar trebui sa stau mai mult cu el, asta este clar. Cred ca am sa fac programul la magazin de asa natura incat sa imi ramana mai mult timp pentru el.

Planuim o excursie cu masina prin Europa, toti trei. Disneyland scrie pe noi.

Gata, astea au fost noutatile, promit sa revin!

Noapte buna!

4 prieteni, cu familiile la munte, si cu sculele de muzica intr-una din camerele cabanei.

Pentru mine a fost o experienta foarte faina, au fost toate piesele pe care toata viata am vrut sa le cant si eu, si nu le-am invatat niciodata. Piese ca Heaven and Hell (Dio), Mistreated, Breakin the Law, You shook me all night long

Dupa ce le-am repetat cat de cat (experienta a demosntrat ulterior ca nu destul de mult pentru mine ) am si gasit un club in Sibiu unde sa le cantam.

Bineinteles, tot Bohemian Flow au fost pe faza.

Nu stiu cum a fost pentru altii, dar eu m-am simtit excelent! M-am simtit iar copil, cand faceam mosh pe muzica asta, si doar ca acuma, in loc sa fac air guitar, chiar aveam bassul in mana si eram pe scena.

Ui niste poze:

Multumesc Broomy pentru poze

Bradul clipoceste in fata. La televizor e un post de muzica rusesc, oricum nu ma uit la el…

O zi lenesa de revelion. Vroiam sa iesim in centru, dar tocmai mi-am dat seama ca locuiesc in centru… asa ca o sa am artificiile foaaarte aproape.
O sa fie primul revelion al lui Luca, sa ii zic:
“La multi ani, baiatu lui tata!!!”

Va doresc sa fiti sanatosi!
Sa aveti pofta de mancat, de baut si de ****
(Urare ucraineasca de la Vali tobosarul. Imi e tare dor de el.)

Gata. POate fac poza cu artificii, poate nu

Florin

Multumesc ca ne sunteti aproape!

Lucia, Luca, Florin