Sarmalele Reci

Ce surpriza pentru mine!!! M-a sunat Dan, bassistul lor sa ne vedem la magazin pentru un set de cozi.

Prima surpriza, sa il vad pe vechiul prieten de pe Xbass (habar nu aveam ca el e), un foarte tanar bassist din Cluj.

Rupe bassul fratilor. Este mai mult decat bun… Este ce te astepti de la o generatie noua, care preia tot ce e bun de la inaintasi, si de la 16 ani incepe sa duca mai departe, hahaha!!!
Ce tehnica buna, balans, control asupra instrumentului, ce ton… Wooow! Si ca sa ma uimeasca total, a scos si doua bete de alea a la Tony Levin, si a inceput sa cante cu ele.

Am incercat si eu dar nu mi-a reusit….

Apoi m-am dus la concertul lor… Desi sala era arhiplina, si nu am mai putut prinde nici un loc in sala, am mers impreuna cu Lucia, si am stat in picioare langa usa.

Si mi-am amintit ce stiam de mult de SR, si uitasem.
Daca ar fi sa imi aleg cu foarte mare atentie trei cuvinte cu care sa ii descriu, astea ar fi:
-- ELEGANT
-- SOFISTICAT
-- NATURAL

Emil
e un animal de moda veche -- ceva Hendrix daca ar sti si putin Jazz. “Sunci” de moda veche, cu “miserupismul” ala de chitarist englez. Nu sunt multi chitaristi ca el pe aici…

CUnostinte vechi deja -- Dragan la tobe --
[IMG]http://www.sarmalelereci.ro/typo3temp/pics/0605fff789.jpg[/IMG] Foarte fain Tobar tehnic, si cu un bagaj larg de groove-uri.

Laszlo Horvath --

Old shool, genul ala de individ care stie sa se lase pe un Hammond.

Si Zoltan:

Iti dai seama ca este un om care canta de ceva vreme…

Un vocal sensibil si expresiv, iar la clape canta la fel de natural ca si la voce. Este o prezenta foarte foarte placuta, si ridica sala in picioare, desi nu ridica glasul. Cu un zambet

Chiar si cele mai “sugubete” piese ale lor (le stim noi) sunt un amestec fain de Latin Jazz, Ska, si old school rock Hendrix-ist. Una din putinele trupe romanesti care ar avea haz si pe alte meleaguri. Adica au si avut, la un moment dat faceau treaba buna prin cluburi in Anglia.

Ui ce piesa frumoasa…

Recunosc, mi-au dat lacrimile cand au cantat-o, si am luat-o pe Lucia la un dans. Mi-am adus aminte cand am auzit piesa asta prima data acum multi ani pe plaja la Costinesti, apoi mi-am amintit cand i-am intalnit prima data. In 1994 la un festival la Buzau. Am mers in remorca unei Dacii Papuc de la locul concertului, pana la gara
Eram cu Arca din Timisoara.
Apoi ne-am intalnit la Costinesti, si am stat la povesti la o terasa. Ei erau cu Bortun la bass, eu eram cu Blazzaj. Apoi ne-am intersectat pe la Iasi -- eu eram cu AG Weinberger. Apoi am cantat in aer liber impreuna cu ei, eu eram cu Partizan. Ultima data ne-am intalnit la un Party, eu eram cu Proconsul.
O viata intreaga, in care ei au ramas impreuna, si au facut muzica in felul lor -- elegant si discret.