Ok, azi e Luni, si asta este a doua saptamana…
Inseamna ca am intarziat putin cu mesajul asta, sper sa nu fiti suparati pe mine 
Deci… acu exact acum o saptamana, ne-am trezit toti la 7 dimineata, ne-am imbracat frumos, am cumparat flori, si am plecat la gradinita.
Luca merge la o gradinita de stat, pe Mitropoliei in Sibiu, si este foarte frumos.
Drumul de 5 minute pe jos pana la gradinita este si el foarte frumos. De la Teatrul Gong, urcam scarile, mergem pe Strada Postei 100m, si intram la Gradinita. Cred ca la iarna va fi si mai frumos pe acolo
A fost mai intens, si mai emotionant decat am crezut. Copilul trece intr-o alta perioada a vietii lui. Iar noi, parintii, pentru prima data de cand e el pe lume, ii dam drumul si il lasam liber.
Atunci incep sa se amestece tot felul de sentimente.
Cel mai intens, este bineinteles acela de rupere.
Iti vezi copilul speriat, stii ca se simte abandonat, parasit. In grupa sunt foarte multi copii, si jumate din ei plang… Luca e mai mare, intelege ce se intampla, dar majoritatea dintre ei nu stiu ca parintii lor se mai intorc dupa ei. Ce mai… tragedie mare!
Luca se tine tare, dar atmosfera este departe de a fi placuta in prima zi.
Fac cateva poze, si educatoarea ne scoate afara… nu face fata daca suntem si noi acolo. Educatoarele plang cot la cot cu copii
Se inchide usa, si… pentru prima data… suntem fara copil, si copilul este singur in lume, ca un barbat adevarat ce se gaseste.
Ca parinte, simti copilul ca o parte din tine, una cu tine. Si cand se intampla una ca asta, parca rupi din carnea ta si o lasi acolo la gradinita.
Mai apoi iti dai seama ca datoria ta este sa il aduci pe lume, si sa ai grija sa nu ii lipseasca nimic. In rest… el este ALTUL, are viata lui, destinul lui. Noi suntem doar martori…
Ce clar imi este asta acum…
Si la fel de clar imi este ca am facut ce a trebuit.
Ma refer la mutat… Ce bine e la SIbiu, in casuta din povesti, la gradinita din povesti, si ce frumos va fi la iarna cand vom merge printre nameti la gradinita, si o sa le dea ceai cald si paine cu unt…
DUpa o saptamana de gradi, i s-a schimbat si vorba E ardelean piticu, vorbeste cu “Ui’” – “Ui aici cum curge apa!” Eu l-am corectat ca parinte, i-am zis ca nu se zice asa… Se zice ” Ui ma aici! (pauza) Ce curge apa!”
II place la gradinita. Data trecuta l-a luat de mana pe un copilas care plangea pe hol, si i-a spus sa nu mai planga, si l-a dus inauntru in clasa. Astazi nu m-a lasat sa il incalt eu, s-a uitat la mine si mi-a zis:
Singur!
Baiatul lui tata…
Ui aici si niste poze:
Extraordinar sentiment, sa iei o decizie atat de importanta si sa ai confirmarea ca a fost cea buna. Felicitari!
Cat despre Luca, arata ca un ingeras si deocamdata se pare ca la fel se si comporta. Cand s-o trezi dracusorul din el sa te tii.
Sa va traiasca!
bhuttu´s last blog ..We’ve seen better comebacks
Sa stii ca astazi chiar voiam sa imi fac putin timp ca sa te cert! Pentru ca nu ne mai spuneai nimic in ultima vreme…
Si in plus chiar imi era dor de ochisorii lui Luca, mai ales pentru ca .. printre picaturi si suruburi de la scena.. am reusit sa ma imprietenesc cu Noah… si sa aflu ca pisicutza ei e obraznica…
Va pup pe toti si sa stiti ca ne este dor de voi!
Flo.. te rog sa te si corectezi.. se zice “Ui ma aici si niste poze!”
Ciao, Florin!
Fiecare perioada are frumusetile ei… Asa cum ai zis: se termina o perioada si incepe alta…O parte din tine se va rupe mereu de-a lungul vietii (desi el va fi acolo, cu tine, tot timpul) si cand va merge la scoala, apoi la liceu, la prima intalnire…Ehee…Asta e parcursul firesc al vietii: al lui ca si copil, al vostru ca si parinti. Oricum, baiatu’ lu’ tata e mortal! Nu este deloc intamplator faptul ca Luca a luat de manuta un copil speriat, l-a incurajat, l-a oprit din plans si l-a dus in clasa… stiu ce spun…
“The MOMENT is important. The rest are MEMORIES”.
Un Soare de copil e Luca! Si sa stii ca citind ce ai scris mi s-au amestecat si mie sentimentele, si amintirile… Am retrait citind acele momente cat pentru doi. Cei doi pitici ai mei. Care nu mai sunt pitici de multa vreme
Ii indrumam si suntem martori la formarea personalitatii lor. Si realizam, trecand prin toate etapele, cum fug anii in goana… Centimetru cu centimetru, ei urcand, noi coborand incet… “Ui ma ce melodramatica is!”
Baiatul lui tata
… ce seamana cu mama 
Foarte frumoase randuri si ganduri
Andreea´s last blog ..Reiki – curs nou + consultatii terapie
Tare… ma bucur pentru voi…. in timp ce citeam randurile pe care le-ai scris.. ma gandeam… “cand o sa se intample asa si la mine?”
Copilul devine leit maica-sa pe zi ce trece. Ceea ce de altfel il face foarte frumos
Noroc Florine, sa fii fericit!
Florine…ai un copil foarte frumos!
ce ochi are…pff ce-mi plac.
hai ma florine..cu tricoul ala ?
)
Va dorim succes in noua etapa in care ati trecut. Luca e deja mare si cand spun asta ma gandesc , incepe gradinita, timpul trece, apoi scoala si prima zi la liceu, cand deja nu il mai duci de manuta si zice ca e mare si nu are nevoie de tine. Poate ca exagerez, dar asa e, imi amintesc de prima zi la gradinita a lui Andrei cand plangea si era disperat si acum e la liceu, si Andreea clasa a 3-a…. Ne gandim la voi si speram sa ne revedem curand. Succes
dragii mei dragi…Luca, este de departe copilul de care sunt indragostita…stiu, nu va sun, nu dau nici macar un sms…dar nu exista o zi, cateva zeci de min pe saptamana sa nu vi le alocam, gandindu-ne si vorbind despre voi…eu si bodo….Luci, scumpa mea…numai tu stii sa ma imbratisezi sincer si cald…Florin, nimeni ”nu-mi mai zice frumoaso” din formatie… va iubesc si va promit ca nu ma opresc sa va trimit ganduri bune….cu cel mai mare drag posibil..Lore
Ar fi interesanta o scriere despre cum a fost la Buc. si cum e la Sibiu, o comparatie d.p.d.v. personal, profesional s.a.m.d.
Va multumesc pentru mesaje, peste ani si ani am sa ii arat si lui Luca
@ Bhuttu – Multumesc, da asta a fost cel mai puternic sentiment – ca am facut ce trebuie
@ Aleksandra – Noa e o scumpa, abia astept sa o vad. Vin saptamana viitoare in Bucuresti, sa cant cu Azza si stau o saptamana.
@ Nicky, multumesc, da Luca e un baiat inimos.
@ Camita, tre sa ne mai vedem, sa fim melodramatici si la o bere
@ Andreea, nu e adevarat, cu mine seamana si pot sa dovedesc asta
@ Marci, la momentul potrivit…
@ Radu, bine nah… recunosc, seaman si cu Luci
@ Andra – Ok, ochii sunt 100% de la Lucia…
@ Mos Craciun – Oops! Am luat repede un tricou din dulap. De cand am venit aici am slabit cele 10 kile pe care le aveam in plus, asa ca acu pot sa imi port tricourile mai vechi
@ Mihaela. Andrei e la Liceu deja? Chiar ca trece repede timpul… Si Adnrei e din ce in ce mai prezent in show biz, e deja o mica vedeta!
@ Loredana – Multumesc pentru mesaj, sa stii ca si noua ne e dor de voi, si va iubim. Haideti la SIbiu cateva zile, avem o camera mare numai pentru voi ! (invitatie valabila si pentru ceilalti prieteni
)
@ Zoltan – subiectul este muult prea mare si amplu, si nu stiu daca este foarte interesant, fiind si foarte subiectiv. Sunt doua lumi total diferite, iar eu nu pot sa vorbesc decat din mica mea experienta. Si Bucurestiul este mare, cu bune si rele, Sibiul la fel, cu bune si rele. Pentru mine cel mai important este ca stau in liniste, si la aer curat. Si ca nu mai merg cu masina. Si paradoxal, am mai multi prieteni aici
Restul… tot in tara asta traim
ce dragutz.. :X like father,like son
mihaela filip´s last blog ..Mi-e dor si doare…