Am revenit!!!

Ieri s-a dat comunicat de presa, e oficial- sunt din nou basistul trupei Partizan

Pe scurt povestea trupei este asa:

- in 2001 ma aflam la Timpuri Noi:

watch?v=PjM8WdePws8&feature=g-upl&context=G29b4b88AUAAAAAAADAA

Dupa turneul Lucky Nights Live!, Dan Iliescu a ales sa paraseasca trupa. In virtutea inertiei, Eu cu Artan si cu Catalin “Tobi” Neagu (RIP), am continuat sa mergem la sala de repetitii. Era frumos acolo oricum, la o ferma la marginea Bucurestiului :-)

Artan nu a vrut sa ne numim Timpuri Noi. “-De ce ma Artane?” “-Pentru ca m-a rugat frumos Dan”

Inceputul a fost greu, nu prea stiam ce sa facem Sa cantam piesele Timpuri Noi da sa nu ne numim TN era cam cheesy. Am chemat pe chitaristul din Neurotica- Gabi Cherlia, si am incercercat sa cantam toate genurile posibile, am si facut cateva cantece, nu erau neaparat rele, dar nici nu ne-a convins.

Si intr-o zi a venit Salvarea.

[divagatie]

Nu aia adevarata cu girofar, desi a venit si aia dupa mine atunci, si mi-am invatat lectia sa nu mai fumez Lucky Strike si Carpati deodata si sa beau 2 litri de Coca COla pe zi.

TOBI langa mine – “Sa nu mori ba, stii ce greu scapi de un cadavru in Bucuresti?” Mi-e dor de tine prietene, mi-ai luat-o inainte… Te pomenim mereu in discutile noastre sa tii…

[/divagatie]

Salvarea noastra a fost cel de al treilea membru fondator Timpuri Noi alaturi de Artan si Dan Iliescu, pe numele sau Razvan Moldovan. Suedezul cum il stiti voi, sau Muiedezul cum se autodenumea el atunci.

Era in vizita in Bucuresti, si s-a intalnit cu Artan. Stateau in Tico-ul lui Artan si butonau radioul, cautand posturi pirat – care erau cele mai interesante.

Printre ele au gasit si unul de manele. Razvan statea cam de 20 de ani in Suedia, fiind deci rupt toal de fenomen, aproape a lesinat de ras si de admiratie :-) Au ascultat acel post de radio prapadindu-se de ras.

Si-au dat seama repede ca temele abordate erau destul de putine dar puternice, pline de vigoare.

Elementele centrale erau:

Baniii- sa fie cat mai multi

Fetitele – trebuiau sa iti sara pe fata

Mercedes-ul – orice manelist serios trebuia sa aiba cel putin unul

Sa fii “pe meserie”

Dusmanii – desi la o privire superficiala e de rau sa ai dusmani, in realitate e bine, pentru ca asta inseamna ca aisi bani, si fetitze, si Mercedes, si esti si pe meserie, si inca atata cat sa ii tulburi pe cei din jurul tau. Deci e ceva de lauda ca ai dusmani, practic nu trebuie sa mai zici altceva, daca ai dusmani se intelege ca le ai pe toate.

Dupa ce s-au adunat de pe jos de ras, Razvan s-a pus pe treaba si a facut piesele de pe albumul “Am cu Ce” si s-a intors la repetitii.

Imi amintesc ca muream de ras la repetitii.

O piesa era despre un scafandru care s-a lovit cu tubul de pestisorul fermecat, si acesta ii spune ca poate sa ii ceara orice in afara de Mercedes, ca va muri. Si prostu nu se abtine, si dupa ce ii cere:

masina, parale, o casa mai la munte/ sa am unde ma ascunde/ de stressul ce mi-l provoaca/ scufundatul pe sub apa/ cacand ies la suprafata/ sar pustoaicele pe fata. Si ca “vreau sa nu am ochelari/ vreau sa nu mai am nici tub/ pe sub apa cand ma duc/ ca ma misc mai cu elan/ si il oftic pe dusman. MUHAHAHAHAHAHAHAAA!!!!
Si la sfarsit oricum ii cere Mercedes…

Alta zice de sahistii din parc – MUTA CALU la C7 c-a supt sangele cu lapte!

Ma rog vedeti voi la concerte, e isterie :-)

Imi amintesc si acum de Tobitza al meu din spatele tobelor, uitandu-se peste ochelari zicand- “Se ia lumea dupa el! adica dupa model!”
Trupa a aparut ca o trupa foarte dura de muzica rock infratita cu electronica. Ulterior dupa ce eu am mers la Pro – Consult si Tobitza la Zebre, si Suedezul in Suedia, trupa a aratat usor altfel, cu costume, lanturi, etc :-)

In 2010 Suedezu s-a intors in tara, de data asta pe bune, ca sa cante

I-am vazut anul trecut in formula cu Robin Proca la bass si Radu la tobe si am zis- Uite cea mai tare trupa din Romania! Trupa suna asa cum o stiam eu de la inceput – cantat greu, apasat, plus cei doi membri noi erau foarte simpatici.

watch?v=FfzznWicEfQ

Noah cam asta este…. am primit un telefon de la Razvan, si iatama inapoi. Cu mine a venit la tobe Ionut Croitoru, si la sunet Bebe Vandra – everestul sunetului in Romania, cel cu care lucrat 5 ani la Pro Consult. (scuze, ma distreaza mult prea mult numele ca sa nu il zic asa, plus ca acum ca punk artist imi permit sa fiu mai golan decat atunci cand eram pop artist :-) )

De doua saptamani bagam repetitii la greu, si Joi 16 februarie fom avea primul concert in Oldies Pub.

De fapt intrebarea mea era… mai citeste cineva blogul asta?

:-)

Ui si poze de la repetitii:

Un sfat pentru tineri parinti :-)

Bine v-am regasit! Multi vin la pravalia mea de muzica si ma intreaba „De la ce varsta este bine sa inceapa copilul meu sa invete muzica?“
Raspunsul este: De ieri!!!
Este necesar sa aveti in casa un pian, sau orice alta „clapa“. Nu trebuie sa stiti voi muzica, invatati doar notele – DO RE MI FA SOL LA SI – unde se afla pe pian, si lipiti stickere cu numele clapelor.
Jucati-va voi la pian, si desperiti cantacele de copii care incep din DO. Veti fi uimiti cat de simplu este. Cantati-le cu vocea si cu pianul, dar in loc de versuri, cantati notele. (in loc de “Ie pu ras, co co nas” – “do-mi sol, la la sol”)
Pana la varsta de 2 – 3 ani, cand majoritatea copiilor nu stiu nici sa deseneze un pom, copilul dumneavoastra va avea un auz muzical peste medie. Acesta este un cadou, o mostenire pe care nu i-o va mai lua nimeni niciodata!
Muzica este o arta a auzului, mai mult decat a tehnicii. Pentru un copil care aude bine notele, partea tehnica va fi floare la ureche.
Muzica sa fie mereu in jurul lui. Copilasii nu inteleg aspectul social al muzicii, asa ca alegeti muzica cat mai placuta. Inlocuiti desenele animate cu concerte pe DVD, si duceti copilul la concerte. Ati fi uimiti sa vedeti cat de linistit poate fi un copil la un concert de muzica clasica!

Florin Barbu
f.barbu@xbass.ro

Duminica 4 iulie

Este ziua lui Mati – prietenul lui Luca din Bucuresti.
Oficial Luca a invatat sa mearga pe bicicleta, acum pl@nge la dus ca ii intra clabucii in ochi.

Cam atat :-)

Ciusy

Raman acasa!

Uite – poza asta este facuta in prima zi de gradinita:
Ma bucur ca am fost acoloCSC_3644.JPG

Azi a fost serbarea lui Luca, si ma bucur ca am fost sa filmez cu mana mea cand s-a balbait prima data pe scena :-)
Acum e noapte si are febra, si ma bucur ca sunt acasa.

In ultimele luni am fost invitat de oameni foarte dragi mie, si muzicieni pe care ii respect – sa fac parte din band-ul/ proiectul lor. De fiecare data am trait acelasi lucru. Intai entuziasmul: “Woooow, o sa cant cu X!!!” Apoi acceptarea realitatii: nu mai pot sa stau departe de familia mea. Imi doresc tare mult sa mai urc pe scena, dar acum imi doresc mai mult sa fiu spectatorul vietii lui Luca.

Sunt convins ca am sa ma intorc la muzica, dar acum voi lua o pauza. Cativa ani nu am sa mai cant la bass.
Nu stiu cati, si nu promit sa fiu consecvent in decizia mea :-)

De azi sunt tatic de familie full time, si comerciant de instrumente muzicale in Pravalia lui Barbu din Sibiu :-)
(Guitar Shop – Xbase)

Pe curand! O sa imi fie dor de voi :-)
*Reverenta*

P.S. – am descoperit facebook – http://www.facebook.com/fbarbu daca vreti sa ne imprietenim si acolo :-)

Ramas Bun, Ronnie James Dio!

Am aflat cu tristete ca Ronnie James Dio a murit.

Ne va fi dor de tine!

Falci III

La un moment dat, prin anii 80 aparusera videotecile. O videoteca era un loc unde erau multe televizoare legate la un Video player (VHS) si care rulau cele mai hot filme ale momentului, la o calitate foarte proasta, si subtitrate de o voce feminina inconfundabila.

Am intrat la un film in care era vorba despre niste rechini care ataca turisti. Pe la jumatatea filmului, trairile mele au devenit atat de puternice, incat am iesit din sala, cuprins de groaza. Probabil sunt eu mai mototol.

De asta mi-am adus aminte seara trecuta cand am fost la festivalul de Jazz de la Sibiu, la Kenny Garrett.

Un prezentator cam nebun si caraghios, nu stiu cum il cheama… Apoi Trupa.

Au inceput cu niste groove-uri funk-istice, niste teme usurele… Buni, nimic de zis.
Fara sa ne dam seama insa, ne-a dus in zone nebanuite. Si nu ma refer la zone muzicale, pentru ca muzica a fost doar un vehicol ce ne-a transportat intr-o alta lume. O lume fara forme, o lume a emotiilor.

Din pacate, emotiile le exprim mai bine prin muzica decat prin vorbe, de aia simt ca fiecare vorba de a mea banalizeaza experienta acelui concert cu Kenny Garret. Pot sa zic fara sa gresesc insa, ca la un moment dat am inceput sa plang. Adica sa plang pe bune.
Mi se intampla des ca imi iasa cate o lacrima la o piesa de teatru, sau la un concert. dar sa ma bufneasca plansul mai rar… Si apoi imi trece repede – sunt barbat, ce zmaul- ma uit in stanga dreapta daca m-a vazut cineva, si gata. De data asta, nu am fost lasat sa ma linistesc. Fiecare nota punea cate o picatura de emotie, intr-un pahar care deja era prea plin.

“Ba nu, nu te lasam in pace, ia de aici, si sa tii minte unde ai fost!!!!”

Am ajuns la un punct in care emotia fiind atat de mare, am simtit ca daca nu ies din sala sufletul o sa imi explodeze.

Cam asa ca la Falci 3, ca de aia mi-am adus aminte.

Si una trista – Trupa AZZA nu mai exista – de aceea nu am ajuns ieri la Targu Mures.

Noi suntem bine, sanatosi, imi curge doar putin nasul

Tinem aproape :-)

4 ani – o viata de om!

Acum 4 ani, la ora 9 dimineata, a aprut pe lume Luca – minunea mea:

DSC_4412.JPG

Ultima poza am facut-o azi dimineata cand am fost la gradinita cu bomboane.

Merg sa il iau, azi e chef

NIR

Stateam de vorba ieri cu Lucia, si mi-am dat seama ca am inceput sa folosesc termeni ca NIR (nota de intrare – receptie) si “registru de Casa” frecvent.

Can o sa sune natural “Cash Flow” din gura mea o sa fie rau, haha :-)

Inca sunt in regula!

E sambata, stau cu Luca si cu Lucia pe acasa.

Va salut,

Flo

Noapte Buna

Este ora 12 noaptea, si ma pregatesc sa plec de la pravalie :-)

Am avut muuuult de lucru, de aceea nu am mai postat nimic pe aici.

Vreau doar sa va spun ca sunt bine, sanatos.

Au fost cateva saptamani mai grele, dar au trecut. De maine redeschid pravalia, si va astept cu un ceai cald sa mai stam la o poveste.

Ce s-a mai intamplat?
M-am separat de partenerul cu care am inceput magazinul. Este mai bine asa… doi artisti sa se ocupe de un biznis e faliment curat :-) A trebuit sa refac tot ce tinea de hartogarii si sa preiau eu toate mhmmmm indatoririle unui mic biznis. E mult de lucru dar e fain.

Fac o paranteza. In fiecare seara, la ora 12 trece un nene cu un cos de gunoi. Acum se aude hrrrrr! pe strada.

Luca a primit niste tobe, nu este sigur daca ii plac sau nu…

Ar trebui sa stau mai mult cu el, asta este clar. Cred ca am sa fac programul la magazin de asa natura incat sa imi ramana mai mult timp pentru el.

Planuim o excursie cu masina prin Europa, toti trei. Disneyland scrie pe noi.

Gata, astea au fost noutatile, promit sa revin!

Noapte buna!

Revelionul Artistilor

Am luat o mica pauza de la pravalie, si am repetat 3 zile la o cabana la munte, impreuna cu Adi “Baciu” Igrisan, de la Cargo, Tinel Muresan – tobe, si Manole (de la Antract) la chitara.

4 prieteni, cu familiile la munte, si cu sculele de muzica intr-una din camerele cabanei.

Pentru mine a fost o experienta foarte faina, au fost toate piesele pe care toata viata am vrut sa le cant si eu, si nu le-am invatat niciodata. Piese ca Heaven and Hell (Dio), Mistreated, Breakin the Law, You shook me all night long :-)

Dupa ce le-am repetat cat de cat (experienta a demosntrat ulterior ca nu destul de mult pentru mine :-) ) am si gasit un club in Sibiu unde sa le cantam.

Bineinteles, tot Bohemian Flow au fost pe faza.

Nu stiu cum a fost pentru altii, dar eu m-am simtit excelent! M-am simtit iar copil, cand faceam mosh pe muzica asta, si doar ca acuma, in loc sa fac air guitar, chiar aveam bassul in mana si eram pe scena.

Ui niste poze:

Multumesc Broomy pentru poze :-)